Cum ar arăta o hartă a comunităţilor
online Open Source
în România? Păi, din păcate, nu
prea (mai) arată a comunităţi, iar
cele care totuşi mai există par mult
mai puţin vibrante faţă de acum câţiva
ani. Şi nu este vorba de “Epoca
de aur”[1], este un fenomen observabil
de reflux. De ce această situaţie?
Un pic de istorie
Open Source
Pentru a înţelege un pic mai
bine situaţia, trebuie privit mai pe
larg peisajul actual, şi analizat fundalul.
Linuxul a pornit în 1991 ca un
proiect al unui student finlandez, şi
în scurt timp a reuşit să atragă un
număr mare de utilizatori interesaţi
de iniţiativă. După o scurtă perioadă
de “amatorism”, au început să apară
distribuţii, au început să apară
proiecte comerciale, totul a căpătat
un aer mai serios. Linuxul a început
să se răspândească în întreaga
lume. Au început să apară aplicaţii
din domenii diverse. Firme importante
au început să porteze aplicaţii
comerciale pe Linux. Eric Steven
Raymond a scris eseul “Catedrala şi
bazarul”[2] (mai 1997), în care explica
de ce sistemul Open Source este
superior metodei tradiţionale de
realizare a software-ului, şi întreaga
comunitate a căpătat un rost, acela
de a întreţine “bazarul”. Eseul a avut
totuşi o mică scăpare, care s-a
dovedit importantă, anume, a creat o
aură de “silver bullet”[3] (soluţia universală,
panaceul universal) în jurul
Open Source. Această aură a avut
ca plus apariţia unui entuziasm puternic
legat de Open Source. Şi ca
minus, faptul că aceste speranţe
erau irealizabile, cel puţin nu în felul
în care se spera. Punctul culminant
al acestui entuziasm Open Source a
venit când conducerea Netscape a
decis să lanseze în regim Open
Source codul browserului Netscape,
acesta fiind predat fundaţiei Mozilla.
A urmat un alt grup de asemenea
evenimente (Sun a făcut Open
Source Star Office, Solaris, IBM a
contribuit cu cod pentru kernelul
Linux), şi entuziasmul Open Source
era la cote înalte. În fiecare an se
pronostica o cotă de piaţă a
Linuxului de 50% peste doar 5 ani.
Şi în 1999, şi în 2000, şi în 2001,
2002, 2003, 2004. Din 2004 se pare
că realismul a reînceput să intervină,
mai ales că, deşi pe piaţa serverelor
Linux a început să se impună, în
zona desktop Microsoft deţine peste
90% din piaţă. Şi nu pare că va
ceda prea curând.
Lupta se va da acum prin alte
metode, nu neapărat tehnice.
Tehnica este necesară doar ca
suport, victoriile importante vor fi mai
mult economice, sociale şi politice.
Peisajul de la noi
din ţară
Acum să revenim în ţară. În
ţară lucrurile au mers puţin mai greu,
şi răspândirea Linux a fost mai lentă,în principal pentru că Internetul a
pătruns mult mai încet. S-au format
treptat comunităţi, în jurul unor siteuri
aparţinând diferitelor LUG-uri
(Linux Users Group), care la rândul
lor au generat alte comunităţi.
O listă, departe de a fi completă
a acestor comunităţi cuprinde:
www.lug.ro - Linux Users Group.
Una dintre cele mai vechi comunităţi.
În prezent activitatea este redusă la
câteva liste de mail unde concentraţia
de utilizatori experimentaţi este
destul de ridicată, precum şi riscul
de a fi atacat pentru afirmaţii considerate
greşite. Există de asemenea
un wiki, relativ populat, şi mirror-uri
pentru marile distribuţii. Mijloacele
de comunicare sunt “low bandwith”
(text): mail, wiki, adecvate comunicării
facile, dar nu şi promovării
Linux.
www.linux.ro - Un site care a fost
important cândva, cu o comunitate
activă la început. Acum pare să fie
într-o derivă totală. Singurele lucruri
care-l menţin în viaţă sunt utilizatorii
obişnuiţi cu atmosfera, şi poziţia
foarte bună la căutări pe Google
(sau accesul direct, deoarece
numele este foarte intuitiv). Practic o
ruşine pentru comunitate, întreţinută
de RDS, care nu cred că are nici
cea mai vagă idee cum poate fi utilizat
domeniul. Site-ul în sine e în
paragină de mult timp, forumul e
oarecum activ.
www.linux360.ro - Poate cea mai
activă comunitate Linux la ora actuală.
A pornit ca o sciziune (un fork)
al www.linux.ro, a avut un început
puternic, dar din diferite motive,
activitatea a scăzut un pic în intensitate
în urmă cu un an. Iniţial se
organizau întruniri periodice, se
plănuia înfiinţarea unei organizaţii
non profit care să finanţeze activitatea,
era redactată o revistă pentru
începători - ce apărea doar în ediţie
digitală (PDF). Oricum, încearcă să
ofere condiţii cât mai bune membrilor,
şi servicii diverse (FTP, SVN
pentru proiecte Open Source, agregator
bloguri). O parte din membrii
Linux 360 se suprapun cu cei LUG.
Cel mai puternic forum de Linux din
România.
www.tmlug.ro - Comunitatea utilizatorilor
Linux din Timişoara. Formată
în 1999, organizează în principal
întâlniri/prezentări cu scop de
socializare şi ocazional încercări de
a cataliza contribuţiile la open
source[4].
http://students.info.uaic.ro/~lug/index
.php - Grupul utilizatorilor Linux din
Iaşi. Se anunţă nişte iniţiative interesante
anul viitor, dar ar trebui să
aibă grijă mai mare de site, pare
destul de abandonat.
www.rofug.ro - Comunitatea utilizatorilor
FreeBSD din România.
www.mandrivausers.ro -
Comunitatea utilizatorilor Mandriva
din România. Prima comunitate dedicată
unei distribuţii. Oferă mirror
pentru Mandriva, suport în diferite
forme (IRC, forum, documentaţie). A
reuşit traducerea uneltelor Mandriva
în română. Una dintre cele mai
active comunităţi ale unei distribuţii
din România, deşi restrânsă numeric,
şi afectată frecvent de schimbări
de nume, din motive externe.
www.gentoo.ro - Comunitatea utilizatorilor
Gentoo din România. A pornit
puternic şi are nişte realizări notabile,
precum traducerea documentaţiei
Gentoo în română, sau
realizarea rospell, un editor cu
suport spellchecking în română. În
ultima vreme activitatea a mai
scăzut, dar încă oferă suport (IRC,
forum, documentaţie).
www.debian.ro - Comunitatea utilizatorilor
Debian din România. E destul
de inactivă, în ciuda faptului că
există un forum.
www.slackware.com.ro-Comunitatea utilizatorilorSlackware
din România. A reuşit traducerea
manualului Slackware în română,
pentru două ediţii ale Slackware.
Oferă suport (IRC, forum, documentaţie)
www.ubuntu.ro - Comunitatea utilizatorilor
Ubuntu din România. A reuşit
traducerea ghidului Ubuntu pentru
versiunea 5.04, traduceri, promovare
şi prezentări, distribuţie de CD-uri cu
Ubuntu. Unul dintre membri este
maintainer al proiectului Xubuntu.
Au apărut şi iniţiative mai
restrânse, uneori chiar solitare, precum:
www.tfm.ro - Prima distribuţie
românească făcută în România,
iniţial derivată din Red Hat Linux 6.2
(prin 1999) apoi reconcepută de la
zero după modelul iniţiat de “Linux
From Scratch”. Momentan TFM
Linux este o distribuţie orientată spre
servere, odată cu apariţia versiunii
3.0 va apărea şi o variantă
Workstation a produsului.
www.darkstarlinux.ro - O distribuţie
românească bazată pe Slackware,
ce vrea să fie prietenoasă cu utilizatorul.
A avut o perioadă de stagnare,
recent pare să încerce să-şi revină.
www.unixro.net - Un proiect apărut
pe 8 iulie 2003, a reuşit să realizeze
o colecţie interesantă de articole şi
ştiri. Oferă suport (găzduire şi subdomeniu)
pentru alte proiecte, precum
un site de ştiri Fedora -
www.fedoranews.unixro.net - ce
pare cam abandonat, sau www.bsdforums.
unixro.net.
www.ro.kde.org - Un proiect care
sprijină proiectele româneşti ce se
bazează pe KDE, precum şi traducerea
suitei de programe KDE în
română.
gnomero.sourceforge.net - Proiectul
de traducere a Gnome în română. În
2005 a reuşit traducerea integrală a
Gnome în română (cu sprijinul
www.ubuntu.ro). A menţinut nivelul
traducerilor în mod constant la un
nivel care a transformat limba
română în limbă suportată oficial de
Gnome, lucru remarcabil pentru un
număr atât de mic de oameni.
ro.openoffice.org - Proiectul de traducere
a OpenOffice.org în română.
Ca publicaţii periodice, se pot
menţiona:
Linux 360, produsul comunităţii cu
acelaşi nume. A apărut între august
2003 şi ianuarie 2005.
www.linux-magazin.ro - O revistă Linux dedicată utilizatorilor avansaţi,
care a apărut între septembrie 2003
şi iunie 2006. A lăsat un gust amar
datorită faptului că n-au mai fost
onorate unele dintre abonamente.
www.myl.ro - O comunitate strânsă
în jurul revistei pentru începători
MyLINUX, care a apărut între mai
2005 şi ianuarie 2006. Activitatea a
scăzut după ce s-a anunţat că
revista nu va mai fi publicată.
MyLinux a servit ca un catalizator
pentru noii utilizatori Linux, datorită
reţelei de distribuţie naţionale, dar
promovarea a fost deficitară, probabil
subfinanţată. A fost locul unde
s-au întâlnit actualii membri ai
redacţiei OpenIT România. Modelul
colaborării cu cititorii, chiar şi prin
acceptarea articolelor acestora este
inspirat de MyLINUX.
Ar mai fi de menţionat:
- secţiunea Linux de pe forumul Chip
(Chip a fost mare promotor Linux,
CD-urile cu Red Hat, Mandrake sau
SUSE au fost baza multor utilizatori
Linux când Internetul era greu accesibil,
şi a generat al doilea val de utilizatori
Linux)
- secţiunea Linux de pe forumul
Softpedia
- www.decebal.org - o distribuţie
românească ce pare să fi fost abandonată
- www.umftgm.ro/roslims - o distribuţie
românească cu specific medical
- precum şi multe, multe alte site-uri:
linux.hangar.ro, fedorafaq.hangar.ro
În ciuda existenţei multor siteuri
autohtone legate de Linux,
pătrunderea Linux în România are
loc arbitrar, foarte rar în mod organizat.
Chiar se poate observa un
recul, în anumite cazuri. Cum se
poate explica?
Problemele prezente
Primul val de utilizatori Linux a
fost format din pasionaţi ai domeniului
IT, în majoritatea cazurilor profesori
sau studenţi la facultăţi tehnice.
Nivelul cunoştinţelor legate de calculatoare
era ridicat, dorinţa de a
cunoaşte detalii cât mai amănunţite
despre funcţionarea PC-urilor şi a
Linux-ului era mare. Odată cu
pătrunderea Internetului în masă, a
avut loc fenomenul “neverending
September” (septembrie fără
sfârşit)[5] - a apărut un număr mare
de utilizatori doritori, dar mai puţin
dispuşi să facă eforturi să înţeleagă
cultura Open Source. Utilizatorii cu
vechime s-au retras scârbiţi.
Fenomenul poate fi observat în “bastioanele”
cu vechime mai mare: LUG
şi Linux360 (Linux.ro nu poate fi luat
în considerare, deoarece este o
navă în derivă).
Momentan lipseşte un plan de
ansamblu, care să ajute la adopţia
Linux de către marea masă a populaţiei,
fără de care Linux şi cultura
Open Source vor rămâne un sistem
de nişă.
Celălalt aspect este latura comercială.
Primii entuziaşti Open
Source au depăşit vârsta la care îşi
permiteau iniţiative gen voluntariat,
s-au angajat, s-au implicat în afaceri
- chiar şi cu Open Source, iar
sarcinile curente nu le permit (sau
nu mai doresc) să facă o campanie
Open Source. Evenimentele Open
Source care existau au devenit sporadice,
cu excepţia LOAD (Linux
Open Alternative Days), care are o
abordare mai mult B2B (business to
business). Ţinând cont că participarea
la el este 1.440.000 ROL fără
TVA (reducere 50% pentru studenţi),
nu este chiar un eveniment ”open”.
De asemenea, faptul că se
adresează afacerilor conferă o aură
mult mai formală dar îndepărtează
entuziaştii (care în general sunt
refractari faţă de latura comercială).
Şi nu în ultimul rând, dispute
personale. Se pare că mai mult de 2
personalităţi puternice într-o comunitate
încalcă reguli nescrise, aşa
încât periodic apar iniţiative noi
solitare. La scurtă perioadă acestea
decad, procentajul celor care
reuşesc să se susţină este infim,
majoritatea fiind afectate de “bus
factor”[6].
Viitorul
Într-un fel, se poate vedea aici
un fenomen de ciclu Antichitate-Ev
Mediu-Renaştere[7]: după o
perioadă de înflorire într-un cerc
restrâns de membri, în care “concentraţia”
de indivizi foarte instruiţi e
mare, urmează un recul, perioadă în
care ideile Open Source încep să se
propage printre “barbari”, e drept că
nu neapărat în forma originală, iar
“clasicii”, scârbiţi de “scăparea de
sub control” a situaţiei, se retrag.
Barbarii revitalizează fenomenul, în
versiunea lor, şi fenomenul revine,
acum într-o formă sistemică, studiată,
care-i asigură impunerea. Dacă
Open Source este într-adevăr superior,
ar trebui să se vadă în curând
“renaştererea” - acceptarea ideilor
sale pe scară largă şi o creştere a
comunităţilor Open Source prin
atragerea de noi membri. Doar că
pe parcurs, cei din “vechea gardă”,
care nu se pot adapta situaţiei vor fi
nevoiţi să se retragă.
Cum se poate trece peste
acest impas temporar - doar nu
putem sta şi spera că teoria mai sus
menţionată este obligatoriu adevărată?
Ar trebui ca o entitate să
acţioneze în interesul comunităţii
Open Source din România. Asta
dacă s-ar putea considera comunitatea
ca un tot unitar. Şansele ca
această entitate să provină din interiorul
comunităţii sunt destul de
reduse, şi ar putea fi mai degrabă
Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Care este însă înfundat în sponsorizări
Microsoft şi produse software
bazate pe soluţii Oracle şi
Microsoft furnizate de Siveco. De
asemenea este blocat de mediocritatea
cadrelor didactice, cu atât mai
mult a celor informatice. Deci puţin
probabil.
Imboldul s-ar putea să fie mai
degrabă extern, din partea UE care
doreşte independenţă informatică
faţă de SUA. Iar monopolul Microsoft
înseamnă Statele Unite.
De ce ar fi nevoie? De o entitate
- se pare că o organizaţie non -
profit ar fi cea mai potrivită, în
spatele căreia să se afle unii dintre
specialiştii Linux cu cea mai mare reputaţie. Acest ONG ar trebui să
aibă suficienţi membri încât să nu fie
afectat de bus factor, să obţină
surse de finanţare, pentru că nu se
poate trăi numai din voluntariat, şi
care să întreţină relaţii strânse atât
cu utilizatorul simplu de Open
Source, cât şi cu firmele interesate
de Open Source sau cu instituţiile de
stat.
Să vedem ce idei apar la
Eliberatica[8].
De asemenea, trebuie şi o
deschidere mai mare din partea
comunităţii. Nu toţi utilizatorii Linux
vor deveni programatori sau administratori
de sistem. Mulţi pot fi profesionişti
perfecţi în domeniile lor de
expertiză, şi utilizează Linux din
motive radical diferite de cele ale
specialiştilor din domeniul IT.
Un prim pas, probabil cel mai
simplu, ar fi realizarea unui sistem
de suport online (IRC, forumuri,
mailinglisturi) mai gradat. Începătorilor
să le răspundă utilizatori un pic
mai experimentaţi, iar cei veterani să
se implice doar în problemele de
suport “heavy duty”. În fond, aşa
procedează şi firmele Open Source -
Red Hat de exemplu.
Aşa oricine ar fi bine primit,
doar că ar avea rezervată nişa lui
(bineînţeles, deplasarea între nişe ar
fi oricând deschisă, doar că o altă
nişă ar avea alte cerinţe şi alt specific)