În 15 decembrie
2006 se anunţa că deputaţii din
Comisia de învăţământ au mai făcut
o încercare de a permite adoptarea
proiectului de lege cu privire la
”OLPC via România”. Senatul a
refuzat documentul dar mai avem o
şansă cu Camera Deputaţilor.
Un anume Ioan Ghişe a fost cel
care a stat la baza proiectului pe
partea română. Să vedem reacţia lui
Ghişe cu privire la atitudinea deputaţilor
români, după cum afirma pe
site-ul celor de la HotNews: ”M-am
zbătut mult pentru acest proiect de
lege. Cred că nu este voinţa pentru
a-l duce la final. Cred că este vorba
în primul rând de interese la
Ministerul Comunicaţiilor. Iar faptul
ca ministrul a promis companiilor
INTEL şi Microsoft sprijin şi
deschidere pe piaţa din România
afectează acest proiect. Asta pentru
că programul prevede laptopuri cu
procesoare AMD şi pe sistem Linux.
O altă cauză este ignoranţa parlamentarilor
şi politicienilor care nu
cunosc domeniul şi nici nu vor să
evalueze documentaţia tehnică.”
Cred că atât eu, cât şi 99% dintre
voi cei care citiţi acum acest articol aţi
fi mai mult decât încântaţi să ieşiţi la
o bere cu domnul Ghişe. Iată un om
care încearcă să facă ceva pentru
copiii din această ţară amărâtă.
Repet: nu am nici în clin nici în
mânecă cu politica, habar nu am
cine din ce partid face parte iar la
alegeri prefer să îmi consum timpul
cu Linux decât să merg să votez
vre-un ingrat. Pentru mine, toţi sunt
o apă şi-un pământ. Nu ştiu din ce
partid face parte domnul Ghişe dar
ca persoană mi-a stârnit admiraţia.
Nu acelaşi lucru se poate spune
despre alte persoane care cică iau
decizii în numele nostru. Când au
fost întrebaţi de ce au votat împotriva
proiectului de lege, preamăriţii
noşti au răspuns în doi peri. Să îl
luăm ca exemplu pe ilustrul domn
Iulian Bârsan din partidul
democraţilor: ”Am rezerve faţă de
performanţele dispozitivului pentru
că nu poate rula anumite programe,
nici chiar Word-ul.”
Say WHAT?!? Domnule
Bârsan, cunoştinţele tehnice nu
numai că lasă de dorit dar ar trebui
să le menţineţi ca pe unul dintre cele
mai bine păzite secrete ale persoanei
dumneavoastră. Dacă aţi fi
dat din banii publici 100USD unui
puşti care să ştie cu ce se mănâncă
hardware-ul şi sistemele de operare
open-source, poate (doar
”__poate__”) v-ar fi luminat pe minunăţia
dumneavoastră cu privire la
ceea ce OLPC ar fi putut însemna
pentru România.
Tot ilustrul Bârsan ne lămureşte
în continuare: ”trebuie să cablăm
toată ţara, sunt calculatoarele unei
singure firme... ceea ce îmi dă de
gândit: cum se repară, cine plăteşte
costurile...”
Păi domnule Bârsan, hai că vă
lămuresc eu. Ţara e DEJA cablată –
în caz că vă minunaţi cum de vă
funcţionează Internetul în Camera
Deputaţilor. Calculatoarele sunt ale
unei singure firme pentru că de obicei,
o singură firmă face un brand
anume. Cât despre temerile cu
privire la costuri... Să fim serioşi...
100$. Probabil că raportat la salariul
dumneavoastră politic suma este
neglijabilă. Guess what? Pentru un
copil de clasa a IX-a, având în
vedere că un laptop OLPC ar fi plătit
din banii noştri, via puterea statului,
un asemenea laptop ar putea
reprezenta diferenţa dintre a lucra cu
un strung sau cu o tastatură în anul 2015. Si... domnul Bârsan... aloo?
Cablare? Vorbim de wireless aici. Ah
– cã pentru dvs. e totuna cu sau fãrã
fir, asta e o altã problemã. Eu zic sã
cablãm tot ca sã fie sigur. Word?
Vreti Word pe un laptop OLPC? Pãi
cum asa domnule Bârsan? Din câte
verificasem ultima oarã, acesta
ruleazã LINUX!
O altã minunãtie de deputat
este domnul Damian Florea de la
PC: ”Mã gândesc cã eu, ca deputat
de Bucuresti, sã propun un proiect
de lege privind dotarea fiecãrui
bucurestean cu un aparat de zbor, la
cum se circulã. Acest tip de laptop
se aflã abia în faza de proiect în
SUA, nu existã decât 10 exemplare,
iar în Statele Unite se începe productia
în 2008.”
Si acum sã vã rãspund...
Mã gândesc eu ca un umil om
al presei, sã propun un proiect de
lege privind dotarea fiecãrui deputat
de Bucuresti cu o cascã de protectie
care sã mãreascã capacitatea de
discernãmânt. La cum se gândeste,
ar fi binevenitã.
Priviti-i cu atentie prieteni: sunt
cei care ne conduc tara. Sunt cei
care nu vor ca scolile sã se bucure
de hardware ieftin si un sistem de
operare care ar pune putin în miscare
rotitele uneori neunse ale
elevilor din România. Sunt cei care
din motive pe care am de gând sã le
explic imediat, au spus un ”nu”
revoltãtor unui proiect de lege care a
fãcut deliciul stiristilor de peste
hotare.
Cei din PRM nu se lasã nici ei
mai prejos... Strãlucita doamnã Lia
Olguta Vasilescu ne încântã ochii cu
spiritul ei critic: ”A fost o idee generoasã
si populistã care le-a plãcut
tuturor, dar care nu se bazeazã pe o
fundamentatie realã. Aceste laptopuri
sunt niste jucãrioare iar elevii nu
nu le pot folosi prea mult si eficient.”.
Ok, acum cã am terminat de
vomitat, vã rog sã-mi acordati
onoarea de a analiza cuvintele simpaticei
noastre deputat... Dumneaei i
se pare o idee bunã, DAR ceva de
domeniul SF-ului. Cum probabil catalogheazã
ca fiind tot SF si restul
ideilor ce tin de IT: screensavere
ciudate din Matrix, ideea de ”platane
ale harddisc-ului”, conceptul de
”software libre” sau chestiile alea
bizare de li se spune ”binare”.
Acele ”jucãrioare” de care vorbiti
cu atât de multã detasare costã
de zeci de ori mai putin decât laptopurile
cu care ati binevoit sã dotati
Senatul României (mentionez: din
banii nostri).
Motive?
Ahh... Da... Motivele...
Dupã cum a mentionat si domnul
Ioan Ghise, existã anumite
interese mai mult sau mai putin
politice care se pun în calea adoptãrii
unui asemenea proiect. Sã
îndrãznesc? Hai cã îndrãznesc:
Microsoft..
Dupã cum stim, la 17 septembrie
2003, Guvernul României –
reprezentat la acea datã de ministrul
comunicatiilor si tehnologiei informatiei,
domnul Dan Nica, a semnat
un acord cu binecunoscuta corporatie
Microsoft în urma cãruia ”s-a
initiat un parteneriat strategic având
ca scop sprijinirea eforturilor comune
pentru stimularea dezvoltãrii pietei
potentiale interne pentru ITC si
industria localã de IT.” Mai pe
româneste, ne-au dat produse
Microsoft sub semnãturã. Guvernul
nostru preaiubit si Microsoft Irlanda
au semnat un acord prin care ultimii
se obligau sã furnizeze produse IT
spre folosirea acestora în institutiile
publice din România. si acum vine
partea interesantã: ROMÂNII sI-AU
DAT SEAMA CÃ NU AU BANI.
Nu cã am fi noi o tarã bogatã,
nu cã salariul mediu pe economie ar
fi demn de luat în seamã raportat cu
cel din Germania, dar românul a
semnat un acord al cãrui responsabilitate
nu o putea purta. Asa se
face cã Ministerul Finantelor Publice
a fãcut apel la Microsoft si a cerut ca
plata pentru software sã se facã
esalonat, în nouã rate, pânã în
anul... 2009. Hopaaaaa! si aici ne
legãm cumva de refuzul deputatilor.
prima platã a fost fãcutã la 15 aprilie
2005 din bugetul de stat.
Iatã ce aflãm din Nota de fundamentare
- H.G. nr. 470/01-04-
2004 cu privire la ”Hotãrârea
Guvernului nr.470/2004 pentru
atribuirea competentei
Secretariatului General al Guvernului
de a semna contractul comercial de
închiriere de licente referitor la produsele
Microsoft”:
În aceste conditii, Microsoft
România, împreunã cu Fujitsu
Siemens Computers GmbH Austria,
au reactualizat oferta comunã, pe
care au înregistrat-o la Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei
Informatiei la data de 12 martie
2004.

Mentionãm cã Fujitsu Siemens
Computers GmbH Austria este
desemnat de Microsoft Ireland
Operations Limited ca unic partener
abilitat cã semneze acest contract
comercial de închiriere de licente, sã
livreze produsele software Microsoft
precum si sã primeascã pretul pentru
aceste produse, în cuantumul si
în modalitãtile prevãzute în contractul
comercial de închiriere de licente.
Traducere: din motiv cã România nu
a efectuat încã integral respectivele
plãti cãtre Microsoft Ireland si cã
respectivele plãti trebuie fãcute pânã
în 2009, si dat fiind faptul cã toatã
lumea cunoaste situatia criticã în
care se aflã Ministerul Finantelor,
adoptarea unui proiect precum
OLPC în România ar echivala cu
degajarea unui foc de armã în
piciorul drept al ministrului educatiei
si învãtãmântului si a tuturor deputatilor
care au cât de cât legãturã cu
onorarea acestor obligatii. si mai pe
scurt: fãrã Linux, cã ne papã
Microsoft..
Sã venim putin mai aproape de
zilele noastre:
31 martie 2006
”[...] la Palatul Parlamentului,
Ministrul Comunicatiilor si
Tehnologiei Informatiei, Zsolt Nagy
si Craig Barrett, chairman al Intel au
anuntat cooperarea între MCTI si compania Intel.”
23 mai 2006
”Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei salută
deschiderea Centrului Global
Microsoft pentru Suport Tehnic în
Bucureşti. Prin intermediul acestui
centru se va oferi consultanţă în
rezolvarea problemelor critice ale
clienţilor mari ai companiei din ţările
Europei, Orientului Mijlociu şi Africii.
MCTI a sprijinit investiţia încă de la
momentul anunţării intenţiei
Microsoft [...]”
...and the plot thickens:
”Intel va furniza expertiza pentru
construcţia şi implementarea
proiectului şi va asigura asistenţă
pentru fiecare propunere de pachet
de software (configuraţie de bază
PC etc.), propunând MCTI anumite
linii directoare pentru configuraţiile
PC-urilor, pentru îndeplinirea celor
mai înalte standarde de performanţă.
De asemenea, Intel va propune
MCTI anumite criterii de calitate,
specificaţii tehnice ale PC-urilor,
precum şi campanii de marketing pe
care le consideră benefice pentru
implementarea proiectului, decizia
finală (luată într-o manieră non-discriminatorie
pentru a nu exclude producătorii
particulari) fiind luată de
către MCTI.”
Cu alte cuvinte, ca să nu deranjăm
producătorii particulari, lăsăm
la latitudinea MCTI decizia cu privire
la hardware-ul care va rula în instituţiile
publice din România. Unde
este acea detaşare faţă de Intel
când vine vorba de producătorul particular
al OLPC-ului? Ah... desigur...
Laptopul de 100USD rulează pe
AMD... Mda... E clar... Detaşare,
right?
Concluzii
Motivele sunt banii şi servilismul
de care cei care ne conduc dau
dovadă. Nu acceptăm un laptop cu
Linux pe structură AMD din simplul
motiv că avem deja un acord cu
Microsoft şi un altul cu Intel. Partea
financiară a acordului cu Microsoft
nu este încă onorată, aşa că nici
măcar nu se pune problema să mai
cumpărăm vreo 10.000 de unităţi
OLPC. Ferească-ne Dumnezeu
dacă acestea mai rulează şi Linux
că se ia Microsoft România şi-şi
mută sediul în Grecia. De nervi.
Pentru că poate. Gata cu investiţii,
gata cu banii, gata cu serviciile şi
dineurile protocolare, zâmbetele formale,
funcţii înalte în Parlament.
Intel? Să nu audă ei cumva de AMD
că îşi iau catrafusele şi dispar dincolo
de hotare cu toate investiţiile pe
care le plănuiesc în România după
integrarea în UE.
Nu vom vedea laptopuri OLPC
în România. Iniţiativa domnului
Ghişe este admirabilă. Mult prea
îndrăzneaţă vis-a-vis de corupţia
care domneşte în forumurile înalte
ale Camerei Deputaţilor. Aveţi toată
stima mea. Dar va rămâne doar la
acest nivel de admiraţie venind din
partea unor oameni de rând cum
suntem cei din OpenIT şi alte sute
de fani ai software-ului liber (şi nu
numai). Cu toate acestea, Ghişe a
dat dovadă că se poate lupta.
Pentru libertate, pentru corectitudine,
pentru soluţii care să permită tinerilor
din România să facă ceva cu
viitorul lor.
OLPC în România are aceleaşi
şanse precum o are o improbabilă
prohibiţie a tutunului în Statele Unite
sau o implementare a soluţiilor
bazate pe energie alternativă în
industria automobilelor din Texas.
Pur si simplu nu se poate... Banul
are ultimul cuvânt în 99% din cazuri,
iar OLPC nu are în prezent loc în
acel 1% disponibil.
O palmă de ruşine pe faţa deputaţilor
care au aberat cu privire la
OLPC şi partea tehnică/financiară pe
care laptopul de 100$ o implică.
Un tras din ochi celor de la
Microsoft şi Intel.
Un handshake lui Ioan Ghişe şi
o bere pentru restul.
Să fim sănătoşi cu XP-uri
plătite de Stat şi malware reparat de
bieţii admini de reţea plătiţi cu salarii
mizere.